- laptele praf este în principal obţinut din laptele de vacă (există şi alte formule, obţinute din soia), şi având proteine specifice acestei specii
- este îmbogăţit cu vitamine şi minerale, incercandu-se imitarea laptelui matern, dar absorbţia acestora este slabă; riscul de rahitism şi anemie este mai mare decât la copiii alăptaţi
- nu conţine particule vii: enzime, hormoni, anticorpi
- nu protejează împotriva infecţiilor şi nici a altor boli
- creste riscul alergiilor şi astmului (cel mai frecvent, alergie la proteina laptelui de vacă, manifestată prin diaree cronică, scădere în greutate, dezvoltare deficitară fizica şi psihică)
- creste riscul obezităţii, diabetului, bolilor cardio-vasculare la adult
- copiii alimentaţi cu lapte praf au mai frecvent colici
- are aceeaşi compoziţie la toate mesele, pe tot parcurlul unei mese
- nu satisface setea bebeluşului, sugarii alimentaţi cu lapte praf necesitând suplimentare cu apă
- este costisitor, necesitând nu doar cumpărarea laptelui praf, ci şi a biberoanelor şi a altor produse necesare preparării, curăţării şi transportului
- se consumă timp preparandu-l
- folosirea tetinelor nu asigură dezvoltarea optimă a musculaturii gurii şi obrajilor, putând duce la apariţia problemelor ortodontice şi de vorbire
- se poate contamina în timpul preparării cu microorganisme, şi în timpul fabricaţiei cu microelemente dăunătoare (aluminiu, iod)
- nu aduce niciun beneficiu mamei
- nu contribuie la creşterea afecţiunii mama-copil, la dezvoltarea instinctelor materne
- conţine factori bifidus, cu rol în protejarea sistemului digestiv.