Atunci când mamelonul este stimulat prin suptul copilului, impulsuri nervoase se transmit către creier, eliberând o cantitate crescută de ocitocină. Aceast hormon ajunge prin sânge la nivelul sânului unde determină contracția celulelor mioepiteliale și ejecția laptelui în canalele galactofore, apoi la exterior prin mamelon.
Astfel bebelușul va primi o cantitate mai mare de lapte la începutul suptului, perioadă când suptul și deglutiția se succed în raport de 1:1. Este perioada de supt activ, supt nutritiv, când cea mai mare parte a laptelui de la o masă ajunge în stomacul copilului. Astfel, în primele 10 minute de supt, aproximativ 85% din necesarul de lapte este înghițit de către copil.
În momentul declansării reflexului de ejecție, apar și alte semne:
- în primele zile după naștere, contracții ale uterului
- senzație de plenitudine în sân
- înțepături la nivelul mamelonului
- sânul opus poate curge
- senzație de sete
- bebelușul suge ritmic și se aude cum înghite după fiecare supt
- scade anxietatea mamei
- senzație de relaxare a mamei
Reflexul de ejecție mai poate fi declanșat și de plânsul copilului, sau apropierea momentului alăptării. Unele dintre aceste semne vor fi recunooscute de unele mame mai târziu, iar după o perioadă de câteva luni de alăptat, semnele vor diminua sau chiar dispărea.
Există și situații care pot inhiba reflexul de ejecție și eliberarea laptelui: stresul, oboseala, anxietatea, durerea.
Reflexul de ejecție este important și pentru mamele care se mulg: cantitatea de lapte muls va fi mai mare și obținută mai ușor dacă mama reușește să-și declanșeze reflexul de ejecție. Tehnici care o pot ajuta sunt relaxarea, gândul la copil sau privirea de poze cu acesta, masajul mamelonului și a întregului sân.
